Oamenii care au prezis pandemia în filmele ultimilor 20 de ani dezvăluie ce a însemnat COVID pentru ei

O mulțime de produse artistice s-au realizat și se vor mai face multe despre epoca COVID-19. Dar unii artiști au văzut venind, aparent, pandemia, cu mult înainte ca aceasta să sosească.

Filmele și romanele acestor regizori, scriitori și scenariști păreau să prefigureze cum a fost și încă este viața din ultimul nostru an: carantină. Distanțare socială. Sentimentul că vrei să dormi și să te trezești când nu mai există tot haosul acesta. Sentimentul că ești blocat într-o buclă atemporală. Teama de infecție. Răspândirea dezinformării. Politizarea sănătății publice. Și multe altele.

Pentru a marca „aniversarea” de un an a pandemiei, Vox a vorbit cu șapte dintre acești artiști – „profeți ai pandemiei”. Ei au povestit despre ce le-a trecut prin minte când a lovit pandemia, ce au învățat în ultimul an și ce gândesc acum.

Scott Z. Burns, scenarist pentru “Contagion”

Scenariul lui Burns, despre un nou virus mortal care se răspândește în întreaga lume în mod îngrijorător, a devenit filmul din 2011 “Contagion”, în regia lui Steven Soderbergh. Filmul a fost lăudat de experți pentru descrierea surprinzător de exactă a unei ipotetice pandemii. La începutul anului 2020, odată cu știrile despre un nou coronavirus în creștere, Contagion a revenit în top 10.

“Mă așteptam ca multe dintre fenomenele legate de panică pe care le-am văzut cu toții în film să se întâmple – remedii false, prăbușirea asistenței medicale și teorii ale conspirației despre originile și efectele bolii. De asemenea, mă așteptam ca internetul să devină plin de dezinformare și încă o dată, știința nu a reușit să răspundă într-un mod convingător”, spune Burns.

Una dintre problemele științei este că tinde să se miște mai încet decât conspirația, adaugă scenaristul. Multe dintre aceste lucruri necesită timp și, în mod ideal, acest timp ar trebui să fie umplut cu lideri care încurajează calmul și se concentrează pe ceea ce știm deja. În absența unor informații clare, trebuie să ne bazăm pe conducere – și acest lucru a lipsit din păcate, conform lui Burns.

„Scriem cu toții continuarea pentru Contagion împreună, aici, în realitate”, Scott Z. Burns

Scenaristul declară că este uimit de cât de mulți oameni încă nu înțeleg cum funcționează virusurile sau că, lăsându-le să se răspândească, le ajutăm să dezvolte noi variante. “Sunt recunoscător că avem vaccinuri, dar numărul de persoane care nu au încredere în ele e mare. Chiar am crezut că ne vom uni ca țară, ca glob, împotriva unui dușman comun. În schimb, am politizat ceva care nu poate fi văzut decât la microscop. Guvernul nostru nu a reușit să ne protejeze și s-a dovedit a fi mult mai vulnerabil la un virus decât organismele noastre. Ce spune asta despre noi?”, se întreabă Scott.

“Toți scriem împreună continuarea Contagion. Cred că dacă aș schimba ceva, aș amplifica partea din povestea pe care o reprezenta personajul lui Jude Law – capacitatea umană de a profita și de a politiza o boală. Sloganul filmului era „nimic nu se răspândește ca frica”. Cred că acest lucru este valabil, dar aș adăuga că nimic nu se răspândește la fel ca dezinformarea”, Scott Burns.

Emily St. John Mandel, autoarea cărții “Station Eleven”

Romanul Station Eleven din 2014 al lui Mandel are loc într-o lume post-apocaliptică, care a fost devastată de un misterios virus cunoscut sub numele de „gripa Georgia”. Cartea a reintrat în conversația culturală pe măsură ce pandemia a luat amploare. Cel mai recent roman al lui Mandel, „The Glass Hotel”, a fost lansat în martie 2020.

“Așteptarea mea a fost că va exista o perioadă lungă de șoc, pe măsură ce ne adaptăm la realitatea că am pierdut o lume întreagă, iar acest lucru a fost confirmat. În primele șase luni ale pandemiei, nimeni nu a început un e-mail cu „Sper că ai o săptămână bună” sau ceva similar, pentru că, bineînțeles, nimeni nu a avut o săptămână bună”, a declarant în interviu autoarea Mandel.

Și ea vorbește despre politizarea sănătății publice în pandemia de COVID, spunând că nu și-ar fi imaginat să se întâmple acest lucru la nivelul actual, într-o asemenea situație de criză.

Ottessa Moshfegh, autoarea cărții “My Year of Rest and Relaxation”

Romanul lui Moshfegh din 2018 este povestea unei tinere care, prinsă într-un ciclu de depresie și durere, încearcă să doarmă un an întreg, luând o combinație de droguri, în timp ce rămâne în cea mai mare parte în apartamentul ei. În iunie 2020, Moshfegh și-a lansat cel mai recent roman, “Death in Her Hands”. Și pe fondul pandemiei, vânzările pentru “My Year of Rest and Relaxation”au început să crească din nou.

“Când au început lockdown-urile, nu mă gândeam deloc la “My Year of Rest and Relaxation”. Nu a existat niciun motiv pentru care să mă gândesc la o carte pe care am scris-o cu ani în urmă. Dar apoi mi-a fost adus la cunoștință, la un moment dat, că vânzările au crescut, odată cu pandemia. Și a fost un pic ciudat și nefericit, pentru că știam de ce cumpărau oamenii cartea. Cartea respectivă a luat viață în acest moment. Cred că toți ne-am identificat cu personajul solitar și izolat”, spune autoarea.

Andy Siara și Max Barbakow, regizor și scenarist “Palm Springs”

Filmul de debut “Palm Springs” al lui Siara și Barbakow, cu Andy Samberg și Cristin Milioti în roluri principal, a fost un mare succes la Festivalul de Film de la Sundance în ianuarie 2020. Filmul spune povestea a doi oameni care sunt prinși într-o „buclă a timpului”, în care fiecare zi nu se simte a fi la fel, dar este, de fapt, aceeași zi.

“Pentru o mulțime de oameni, pandemia a provocat o perioadă de introspecție și a expus o mulțime de inechități. Pandemia a expus și mai mult din nenorocirea filmului. Confuzia existențială care a fost provocată inițial de o alegere a ieșit la suprafață”, spun aceștia.

Cei doi spun că lucrul cel mai șocant din această perioadă a fost că lumea este chiar mai absurdă decât era când făceau ei acest film despre găsirea sensului într-o lume absurdă. Așa că, viața chiar se pare că bate filmul.

David France, regizor “How to Survive a Plague”

În 2012, Franța a realizat un documentar despre primii ani ai epidemiei de SIDA, acoperind grupuri de activiști care au luptat pentru a face tratamente medicamentoase disponibile pe scară largă, în opoziție cu administrația Reagan. “How to Survive a Plague” a fost apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune filme din acel an. În 2016, Franța a publicat o carte cu același titlu. Recentul său documentar “Welcome to Chechnya” se află pe lista scurtă din 2021 pentru cel mai bun documentar de la Oscar. Noul său documentar despre cursa pentru vaccinul Covid-19 va debuta pe HBO în 2022.

“Unii dintre noi care am mai trecut prin asemenea experiențe poate suntem mai obișnuiți cu asta. Dar suntem cu toții închiși de un an. Unii dintre noi suntem mai norocoși decât alții, dar a fost greu. Prietenii mei care au trăit până la ultima pandemie au suferit mult, au avut depresie și consecințe post-traumatice. Mulți dintre noi am căzut în alcool, în disperare și în alte mecanisme de coping nesănătoase“, a spus David France.

Tot el adaugă că părerea lui este că am aflat că modul în care organizăm economia se poate schimba și se va schimba. Și că va exista un nou normal după pandemia de COVID. Spațiul de birou va fi diferit. Birourile la domiciliu vor fi o realitate, deși oamenii vor fi mai alienați și separați.

“Cu COVID, ca și cu SIDA, nu există nicio modalitate de a spune clar chiar câți au murit exclusiv din această cauză. Nici numărul real al infectărilor. Totul este doar un număr rotunjit. Nu vom ști niciodată. Și chiar dacă am ști numărul, nu am ști niciodată numele”, completează France.

Max Brooks, autorul cărții “World War Z: An Oral History of the Zombie War”

Romanul zombie apocaliptic al lui Brooks din 2006 – care a devenit baza filmului cu Brad Pitt din 2013 – a explorat răspunsurile diferitelor țări la o ciumă virală care a transformat majoritatea locuitorilor pământului în zombie. Romanul său “Devolution: A Firsthand Account of the Rainier Sasquatch Massacre”, în care Sasquatch se află ca o metaforă a pandemiei Covid-19, a apărut în iunie 2020.

“Am fost foarte surprins în acest an de sistemele medicale europene, pe care toți liberalii ar trebui să le venereze. De asemenea, peste 20 de ani, cred că ne vom uita înapoi la eșecul mass-media occidentale de a trâmbița adevăratul triumf al lui Covid, care este Taiwanul. Aceasta este marea îngropată despre care nu vom avea curajul să scriem până când banii statului comunist chinez nu se vor usca și propria noastră lăcomie va fi, în cele din urmă, sub control”, menționează Brooks.

El le mulțumește ironic lui Apple și Disney și tuturor corporațiilor majore. Dar și “liberalilor ipocriți”. “Și, evident, există rasismul. Donald Trump a vrut să arate acest lucru ca pe o boală „chineză”. Asta e un rahat. Fascismul funcționează. Fascismul ține oamenii în viață. Democrația nu”, conchide acesta.